Lente & cafea

A venit 1 Mai, s-a deschis sezonul, vorba melodiei . Sezonul de mare, dar pentru Bucureşti e vorba de sezonul teraselor, care sunt “a must” pentru căldura, praful si aerul nerespirabil din timpul verii. Din cauza asta, capitala noastră dragă nici nu duce lipsă de terase şi toate sunt pline la capacitate maximă, în special seara, după serviciu.

Şi pe lângă terasele frumoase, frecventate de toată lumea, pe langă terasele de cartier de pe vremuri sau de pe vremurile bune, apar sau descoperim în fiecare an altele noi. Pentru mine, prima revelaţie de anul ăsta a fost Lente cafe (deşi este deschisă din 2008). O terasă foarte pe gustul meu: într-o curte micuţă, cu viţă de vie deasupra, cu mese si scaune din fier şi oameni frumoşi. E chiar o terasă cochetă si primitoare cu o atmosferă lentă, aşa… Când am vazut-o, primul gând a fost că e exact ca acasă la bunicul. Şi se pare că nu era deloc o impresie greşită. Până şi salutul lor este: “Bine ai venit în sufrageria ta din oraş”.

 

Déjà vu!

Nu mi-am început nicio seară în locul de care vă povestesc, dar am încheiat câteva cu supa lor picantă servită pe bar! La prima vizită nu i-am înţeles numele, îmi trecuse pe la ureche că “mergem în barul rusesc/moldovenesc” de pe Magheru (Str. Nicolae Bălcescu Nr. 25), dar când am ajuns acolo prima impresie nu a fost de “Déjà vu!”…. ci mai de grabă de ”ooooauuuuuuu!”….  Surpriză!!! Ce muzică era acolo,  langă decorul nepretenţios al petrecerii cu temă la care aterizasem (Drag queen party sau asta se încercase ) dar de la care nu lipseau animatoarele de pe bar…şi seara a rămas oarecum de poveste!

Acum îmi e însă clar de unde-i vine numele, am mai tot fost pe la ei şi de câte ori dispoziţia e corectă pentru o seară de “destrăbălare” şi cineva sugerează să o luăm  înspre ei am instant senzaţia de “Déjà vu, Déjà connu…. Déjà vécu” în raport cu seara care urmează şi cu dimineaţa de după!

 

Barrio – O Cină pentru Ocazii Speciale

Nu există o ocazie mai bună pentru o cină decadentă decât o revedere între prieteni. Vizita mea scurtă în București nu ar fi fost nici pe departe așa de bună fără o cină și multe pahare de vin cu draga de Roxana.

Strawberry Daiquiri

Strawberry Mojito

 

Alioli – Restaurant spaniol în București

Aproape de Parcul Cișmigiu, pe strada Popa Tatu nr.4, în locul fostului Restaurant La Papi și lipit de locaţia veche a B52-ului, găsiți Restaurantul Alioli, local unde m-am lins pe degete de fiecare dată când am mâncat!

Am ajuns la ei căutând un local nou, aproape de care să se poată parca, într-una din zilele ninse bine din ianuarie și am avut o surpriză tare plăcută! Într-o locație care nu e neapărat punctul forte al celor de la Alioli, un decor cu o oarecare tentă rustică completat de muzică spaniolă, găzduieste vreo 10-12 mese – a început răsfațul.

Numele restaurantului vine de la un sos alb pe bază de smântană, usturoi și ulei de smântână pe cale l-am primit alături de nişte măsline verzi bine condimentate și pâine prăjită ca aperitiv – m-a surprins textura tare placută a sosului, care deși pare simplu de facut nu mi-a ieşit acasă, în blender .

 

Manzana – sau de ce sa Mananci la un Restaurant Spaniol in Viena

Poate vi se va părea ciudat să mergeți la Viena și să mâncați într-un restaurant spaniol, dar daca veți sta acolo mai mult de 2-3 zile, vă garantez că veți plictisi de schnitzel. Nu de alta, dar e destul de imposibili să mănânci schnitzel în fiecare zi.

 

Mystic Tree

Primim şi noi critici de la prieteni. Şi cică de ce scriem numai de bine despre toate crâșmele.

Şi pe drept cuvânt, aşa e, tot ce am scris a fost, în final, de bine. Asta se întâmplă, mă gândesc eu, pentru că am prezentat doar crâșme în care ne place să mergem, în care ne simţim bine. Chiar nu am avut nicio tragere de inimă să povestesc despre un loc în care nu îmi place. Dacă nu îmi place, nu mai merg şi gata. Nu are rost să îi fac reclamă proastă omului care a investit o căruţă de bani în crâşma aia, doar pentru că poate am avut eu o zi proastă când am fost în crâşma lui sau pentru că nu eram de acord cu alegerea de tapiţerie pentru scaune. În plus, de ce sa arunc cu energie negativă pe internet?

Dar până aici! Mi-am gasit motivaţia.

 

Shakespeare café & bar

S-a topit zăpada în Bucureşti, a venit soarele şi am ieşit din ascunzători, ca ghioceii. Aşa că să înceapa crâşmăngeala!

Shakespeare café&bar este considerata una din cafenelele ”de bon ton” din centrul vechi. Nu mi se pare deloc o crâşma pretenţioasă, nu are canapele din piele alba de şarpe, nici candelabre de cristal, dar se pare că este destul de bine cotată. Şi cred că atmosfera face totul. Înca nu am nimerit la o petrecere (se pare că au şi aşa ceva), dar într-o seară normală lumea se simte bine, oamenii se întâlnesc la un pahar de vorba (de calitate şi paharul şi vorba) şi cred ca e unul din locurile în care poti uita uşor de tine.