Amazing music – Jazz&More Festival la Sibiu 4-6 octombrie 2013

Se-ngroaşă gluma, cam gata cu terasele. În Sibiu am inaugurat din plin sezonul ploios,  în perfect contrast cu seceta de evenimente din zilele care urmează. Începe (să speram:)) perioada concertelor de club, a pieselor de teatru de cafenea şi a proiecţiilor de filme bune. Şi pentru că următorul festival la orizont e abia Astra Film Fest, va propun intre timp o mică descoperire personală, cam slab promovată deocamdată, dar în care merită sa ne punem speranţele şi câteva remindere  în agendă pentru una, două, trei seri de muzică bună:

Imagine

Restaurant Uruguay Sibiu

Aaaand we’re back!:) A venit toamna şi ne mână încet-încet spre locuri închise şi mai călduroase, că destul ne-a lăsat să ne facem de cap anul ăsta pe la terase. Odată cu job-uri noi, examene şi în general mult mai puţin timp liber, am cam abandonat experimentele şi crâşmele noi. Dar pentru că viaţa în câmpul muncii nu-i motiv de bucurie pentru stomac şi o comandă la catering sau o caserolă la microunde nu te pot face întotdeauna fericit, am pentru voi câteva idei de restaurante oarecum nou-deschise în Sibiu unde eu am reuşit să-mi ridic moralul la finalul unei zile de muncă cu o mâncare bună şi o poveste cu prietenii.

Primul pe listă, restaurantul Uruguay, îl găsiţi pe Gheorghe Dima nr. 3A. De afară, nimic impresionant, dacă ştiţi vechiul restaurant Cortina s-ar putea să nici nu observaţi că s-a schimbat ceva. Aceeaşi cortină:), acelaşi culoar lung până la intrare, cu mese unde nu înţeleg de ce ar vrea cineva să stea să mănânce, într-un loc îngust şi întunecat. Decorul destul de auster înăuntru, dar pentru mine asta a fost cumva de bine, da impresia de autenticitate şi ne lasă să ne concentrăm pe mâncare. Impresionant la decor e grătarul masiv, din ultima cameră, pe care am încercat doar să ni-l imaginăm fumegând şi plin de cărnuri de pe alte continente deoarece când am ajuns noi nu era pornit. Un pont foarte valoros ar fi ca atunci când faceţi o rezervare să întrebaţi când este de serviciu bucătarul-şef din Uruguay şi să mergeţi atunci, pentru că altfel n-aş băga mâna în foc că veţi mânca la fel de bine.

Feluri puţine în meniu, aşa cum îi stă bine unui restaurant cu specific, şi am încercat cam tot ce părea interesant. Tipic uruguayan a fost Civito Uruguayano, un amestec de de-toate din care am păstrat amintirea ananasului pe grătar:). Bune au fost şi clătitele DE şi nu CU spanac, Provolone Uruguay (o “ulcică” plină cu caşcaval topit, bacon şi legume), cannelloni cu carne (din alt film dar la fel de bune), însă cireaşa de pe tort câştigătoare la voturi a ieşit vita argentiniană cu sos de ciuperci, pe care v-o recomandăm în cor, toţi cei care am testat-o:). La desert am ales tot ceva specific, o bombă calorică din bezea, piersici congelate şi tradiţionalul dulche de leche. Bună, dar dulce ca viaţa la malul mării intr-o zi cu soare. Adică foarte foarte foarte dulce:).

This slideshow requires JavaScript.

Despre servire, numai de bine. Câteva poveşti cu bucătarul care a venit să se asigure că suntem mulţumiţi de mâncare, promisiunea că orice fel de care nu suntem mulţumiţi va fi schimbat şi chelneriţa foarte prietenoasă şi la curent cu tot ce e în meniu sunt genul de amănunte care te fac să revii în astfel de locuri mici, cu oferta destul de limitată dar care te fac să te simţi “de-al casei”. Preţurile corecte, nu ne-am simţit deloc jecmăniţi, singurele feluri mai piperate şi la propriu dar şi la preţ fiind, cum era de aşteptat, cele cu vită vorbitoare de limbă spaniolă. Nu mi-a plăcut în schimb barul, la partea de băuturi nimeni de la masă n-a fost prea fericit. Vinul casei a fost cald şi dubios la gust, cocktail-urile lungi şi cuburile de gheaţă cât jumate din pahar.

Locul nu este deschis de mult timp şi cu siguranţă că vor mai rezolva pe ici pe colo câte ceva, aşa că eu zic că merită să-i impulsionaţi şi să le faceţi o vizită. Nu ştiu alţii cum sunt:), dar eu chiar simt lipsa unor restaurante cu specific în Sibiu (altul decat paste si pizza), şi mă bucur când văd că încep, timid, să răsară astfel de locuri. Însă nu ştiu cât de mult vor reuşi să stârnească curiozitatea sibianului, destul de conservator şi reticent la nou (zic eu) şi cât vor trebui să se bazeze pe banii turiştilor. Om vedea:) Mai avem în program Argentina şi Ungaria, aşa că ţineţi aproape!

TeaSpot

TeaSpot e o ceainarie foarte cochetă deschisă relativ de curând în Sibiu. O să fie un post de bine, vă zic de la început, să n-avem discuții. 🙂

În primul rând, mi-a plăcut locația aleasă. O casă pe Tribunei, cum vii dinspre Bulevard, treci de intersecția cu Mitropoliei și o cauți pe partea stângă, ceva mai jos. Eu am zărit-o repede și, marele avantaj al faptului că nu e în buricul buricului, am găsit loc de parcare chiar în față.

Îmi place mult amenajarea din interior, pentru că mă face să mă simt oaspete în sufrageria cuiva. Cred că mocheta de pe jos și tapetul colorat joacă un rol important în crearea impresiei ăsteia. Și biblioteca cu ceva cărți vechi, din care bănuiesc că se poate servi orice doritor. Continue reading

Twenty

Twenty nu e un loc extraordinar, dar e special pentru mine: acum câțiva anișori mă delectam aici cu o pizza delicioasă și cu un frappe bun de fiecare dată când cel care avea să îmi devină soț venea în Sibiu, el fiind student în București.

Pizza mea preferată – Capriciossa. Însă și restul sunt bune, zic prietenii, care știu de ce (nu sunt fan bere :p). Frappe-ul are acel ceva. Doar ei știu secretul….Nu pentru valoarea sentimentală scriu despre Twenty, ci pentru că aici pizza și frappe-ul sunt cu adevărat bune! Țin să le mulțumesc pe această cale Sabinei și lui Coțo, pentru că la ziua lor am descoperit aceste bunătăți.

În rest, locul nu e deosebit. Două încăperi, dintre care una găzduiește cuptorul. În cealaltă cameră, la intrare, e barul. Au și televizor, cu cablu:). Am prins și filme bune, meciuri de fotbal (pentru cine e pasionat), etc. Continue reading

Cabana „La Buşteni” din Tocile

Salutare!

Azi facem o mică abatere de la subiect, pentru că deşi nu e crâşmă, ţin neapărat să vă vorbesc despre un loc unde eu m-am simţit minunat. Că doar cu ce altceva ne-am ocupat noi de când tot scriem aici, dacă nu cu a ne lăuda despre pe unde şi cum am fost şi ce bine ne-am distrat, doar-doar v-om face invidioşi, să vreţi şi voi sau să ne certaţi că n-am spus bine 🙂 ?

Găsiţi cabana „La Buşteni” chiar la intrarea în satul Tocile, cum veniţi dinspre Sibiu pe stânga, pe drumul judeţean 106c care leagă oraşul Cisnădie de Sadu ( localitate dragă crâşmangiţelor şi cititoarelor noastre, am eu o bănuială:) ). Deci sunt de-ai noştri, aici aproape, la doar 11 km de Sibiu, oameni faini cărora e păcat să nu le faceţi o vizită.

Pentru „bătrâni” găseşti aici tot confortul pentru a petrece un weekend cu prietenii, fie că vrei să te chefuieşti sau să joci canas…, pardon :), jocuri de societate în faţa şemineului. Continue reading

Music Pub

Bau!

Prietenii care ne citesc ne-au reproşat destul de des că nu suntem suficient de critice, că suntem prea „îngăduitoare” cu crâşmele cărora le trecem pragul. Explicaţia cea mai simplă ar fi că… nu mergem prea des în locurile care nu ne plac :). Sau cel puţin nu suficient cît să putem argumenta o părere. Dar vom mai lucra la asta…

„Crâşma” în care am ieşit cel mai des de când m-am mutat în Sibiu este Music Pub, şi este barul pe care l-aş recomanda oricărui turist ocazional la Sibiu, pentru că este genul acela de loc care se potriveşte oricui. Nepretenţios, muzică bună, un pic de agitaţie seara şi un loc simpatic unde să bei o cafea pe timpul zilei. Îl găseşti în Piaţa Mică nr. 23, unde dacă te-ai născut înainte de 1990 vei şti sigur că se afla clubul ChillOut, la subsol.

This slideshow requires JavaScript.

Continue reading