Weekendul ăsta am fost la Cluj, la prietenii noştri care au rămas în inima Ardealului. Şi de data asta am mers cu o bucureşteancă adevarată, nedusă deloc la Cluj. Aşa că a trebuit să facem pe turiştii. E frumos Clujul, imi place mult, dar de departe atracţia principală e viaţa de student: baruri, cafenele, cluburi, restaurante, ce mai, într-un cuvânt, crâşme cât cuprinde cu atmosferă cum numa’ în Ardeal găseşti (cu toată lipsa de modestie 🙂 ). Aşa că oricât ne-am chinuit noi să o plimbăm pe bucureşteanca noastră prin Klausenburg, bineînţeles că până la urmă tot în crâşme am ţinut-o, până când am convins-o că aşa e mai bine.
Foarte greu m-am hotărât despre ce să vă povestesc, dar am ales într-un final: Insomnia. De ce? Pentru că mi se pare mie că e cel mai reprezentativ pentru comportamentul de ardelean, că acolo poţi înţelege cel mai bine de ce este ardeleanul aşa liniştit ziua şi pentru că acolo am fost cel mai des :). O să vă povestesc altă dată şi despre unde puteţi înţelege de ce se dezlănţuie un ardelean noaptea. Continue reading
crâșme 