Lente & cafea

A venit 1 Mai, s-a deschis sezonul, vorba melodiei :). Sezonul de mare, dar pentru Bucureşti e vorba de sezonul teraselor, care sunt “a must” pentru căldura, praful si aerul nerespirabil din timpul verii. Din cauza asta, capitala noastră dragă nici nu duce lipsă de terase şi toate sunt pline la capacitate maximă, în special seara, după serviciu.

Şi pe lângă terasele frumoase, frecventate de toată lumea, pe langă terasele de cartier de pe vremuri sau de pe vremurile bune, apar sau descoperim în fiecare an altele noi. Pentru mine, prima revelaţie de anul ăsta a fost Lente cafe (deşi este deschisă din 2008). O terasă foarte pe gustul meu: într-o curte micuţă, cu viţă de vie deasupra, cu mese si scaune din fier şi oameni frumoşi. E chiar o terasă cochetă si primitoare cu o atmosferă lentă, aşa… Când am vazut-o, primul gând a fost că e exact ca acasă la bunicul. Şi se pare că nu era deloc o impresie greşită. Până şi salutul lor este: “Bine ai venit în sufrageria ta din oraş”.

Mystic Tree

Primim şi noi critici de la prieteni. Şi cică de ce scriem numai de bine despre toate crâșmele.

Şi pe drept cuvânt, aşa e, tot ce am scris a fost, în final, de bine. Asta se întâmplă, mă gândesc eu, pentru că am prezentat doar crâșme în care ne place să mergem, în care ne simţim bine. Chiar nu am avut nicio tragere de inimă să povestesc despre un loc în care nu îmi place. Dacă nu îmi place, nu mai merg şi gata. Nu are rost să îi fac reclamă proastă omului care a investit o căruţă de bani în crâşma aia, doar pentru că poate am avut eu o zi proastă când am fost în crâşma lui sau pentru că nu eram de acord cu alegerea de tapiţerie pentru scaune. În plus, de ce sa arunc cu energie negativă pe internet?

Dar până aici! Mi-am gasit motivaţia.

Shakespeare café & bar

S-a topit zăpada în Bucureşti, a venit soarele şi am ieşit din ascunzători, ca ghioceii. 🙂 Aşa că să înceapa crâşmăngeala!

Shakespeare café&bar este considerata una din cafenelele “de bon ton” din centrul vechi. Nu mi se pare deloc o crâşma pretenţioasă, nu are canapele din piele alba de şarpe, nici candelabre de cristal, dar se pare că este destul de bine cotată. Şi cred că atmosfera face totul. Înca nu am nimerit la o petrecere (se pare că au şi aşa ceva), dar într-o seară normală lumea se simte bine, oamenii se întâlnesc la un pahar de vorba (de calitate şi paharul şi vorba) şi cred ca e unul din locurile în care poti uita uşor de tine.

Insomnia Cluj Napoca

Weekendul ăsta am fost la Cluj, la prietenii noştri care au rămas în inima Ardealului. Şi de data asta am mers cu o bucureşteancă adevarată, nedusă deloc la Cluj. Aşa că a trebuit să facem pe turiştii. E frumos Clujul, imi place mult, dar de departe atracţia principală e viaţa de student: baruri, cafenele, cluburi, restaurante, ce mai, într-un cuvânt, crâşme cât cuprinde cu atmosferă cum numa’ în Ardeal găseşti (cu toată lipsa de modestie 🙂 ). Aşa că oricât ne-am chinuit noi să o plimbăm pe bucureşteanca noastră prin Klausenburg, bineînţeles că până la urmă tot în crâşme am ţinut-o, până când am convins-o că aşa e mai bine.

Foarte greu m-am hotărât despre ce să vă povestesc, dar am ales într-un final: Insomnia. De ce? Pentru că mi se pare mie că e cel mai reprezentativ pentru comportamentul de ardelean, că acolo poţi înţelege cel mai bine de ce este ardeleanul aşa liniştit ziua şi pentru că acolo am fost cel mai des :). O să vă povestesc altă dată şi despre unde puteţi înţelege de ce se dezlănţuie un ardelean noaptea.

Que Pasa

Bucureşti, 40° C, agitaţia rezistă; ploaie, vânt, ninsoare, agitaţia rezistă. Mie îmi place, pentru asta am venit în Bucureşti, pentru asta rămân aici. Dar nu mi-am uitat originile de sibiancă liniştită şi din când în când am nevoie de un loc în care sa mă duc şi să mă simt ca într-un bar de acasă, sa pun agitaţia pe pauză şi să stau pur şi simplu la taclale, să ma joc table sau să ma prefac că stiu şah :).

Asta e încă o parte foarte bună a Bucureştiului, că sunt câteva locuri în care chiar pot să dau pauză agitaţiei. Şi unul din cele mai eficiente astfel de locuri e Que Pasa.

Bordello’s

A venit toamna cu trenul din…nu ştiu de unde, dar nu din Franţa, deci ciuciu vacanţă.

Şi ca orice toamnă care se respectă şi toamna asta a venit cu o grămadă de evenimente care mai de care mai ademenitoare. Pentru gusturile noastre, de interes în ultima vreme au fost festivalurile de film/animaţie. Toamna este un adevărat regal al festivalurilor de film.

Şi printre atatea filme şi odihnă, un club în miez de noapte parcă te unge la suflet ca lautarul. 

Caru’ cu bere

Ziceam în primul post că nu aş începe cu crâşma mea preferată.Dar uite că timpul a trecut şi a venit vremea să dezvălui lumii întregi că locul meu preferat în Bucureşti este…Caru’ cu bere! Nu aş vrea sa generalizez prea tare, dar cu siguranţă foarte multă lume ar fi de acord cu mine, în frunte cu Corina. Dar pe langă noi muritoarele de rând, mulţi oameni celebri ai României şi-au petrecut aici momente de creaţie, pierzanie sau doar relaxare.

Deschis de peste 100 de ani, Caru’ cu bere i-a avut drept clienţi fideli pe George Coşbuc, Octavian Goga, I.L.Caragiale şi mulţi mulţi alţi oameni mari. Pentru mine asta înseamnă un loc în care te înghesuie istoria.